Borşa, mon amour

De ani de zile aud şi citesc în presă despre „Borşa sălbatică”. Îmi imaginam un fel de vest sălbatic al României, sau Nord sălbatic, dacă îmi daţi voie. Anul acesta am avut ocazia să fac doua vizite mai prelungite în Borşa şi tot ce vreau să spun este că m-am simţit fabulos. Prima vizită am făcut-o cu ocazia Rodnei Sky Race, un eveniment de alergare montană impecabil organizat. Am alergat atunci într-un peisaj de poveste alături de oameni frumoşi şi fericiţi.

Al doilea motiv a fost un week-end alături de prieteni buni şi de membrii Clubului Sportiv Airsports Baia Mare, Antoniu Bălan şi Alexandra Idita, însoţiţi de prietenul nostru din Republica Moldova, Sergiu Gusan, singurul vorbitor de limbă rusă pe care îl cunosc şi care a refuzat categoric să bea măcar un pahar de pălincă. Sergiu, eşti un om bun şi prietenia ta mă bucură. 

Am plecat spre Borşa vineri, cu o dubiţă Mercedes, condusă cu măiestrie de Alexandra, care, deşi m-a făcut de vreo două ori să pun şi eu frână din partea dreapta, a fost amuzantă şi relaxată la volan. 

Antoniu şi Sergiu au zburat spre Borşa din Baia Sprie, decolarea şi pregătirile fiind super interesante pentru mine şi datorită faptului că nu am mai fost niciodată martor la aşa ceva. 

Drumul relaxant, recuperat băieţii de pe traseu, încărcat echipamentul în dubiţă, schimbat şoferul şi la drum. O ciorbă bună şi fierbinte în Borşa, întâlnit cu Radu Ţolaş şi la cabană cu noi.

Cabana, cum să vă povestesc oare, să reuşesc să transmit emoţia pe care am simţit-o eu? Coasta Plaiului Borşa vă aşteaptă caldă, mirosind a cetină de brad, oarecum stinghera în cerul înstelat. Echipată cu tot ce trebuie, curată şi discretă, oferă tot confortul necesar oricui, oricât de pretenţioşi ar fi. Dacă căutaţi unde trebuie, găsiţi chiar şi o tigaie în care se poate face o omletă memorabilă :).

Prima noapte cuminte, mâncat uşor, stat la poveşti, făcut oarecum cunoştinţă şi depănat amintiri. Pe la 05.30 dimineaţa următoare, Radu a decis că putem merge la somn, ceea ce am şi făcut. Cuminţi şi somnoroşi. Trezit în jur de 09.30, spălat, băut cafea, făcut mic dejun, zburat puţin şi mers la nişte oameni buni, prieteni ai lui Radu, să mâncăm un gulaş la ceaun. 

Am dat aici de nişte oameni aşa cum îi găsiţi în poveştile cu suflete bune. Ne-au primit fantastic, cu de toate, aşa cum doar cei din Borşa ştiu să o facă. Ceaunul fierbea, priveliştea era magnifică. 

O căbănuţă construită în anul 1930, din lemn, cu un exterior care aduce a căsuţa bunicilor, cu un interior modern şi utilat de 4 stele. Am depănat poveşti, am făcut cunoştinţă, am hrănit un om şi un câine. Oamenii aceştia au oarecum amabilitatea în sânge. Deşi ne-am văzut pentru prima dată, au făcut totul să nu ne lipsească nimic. O pălincă bună, o vişinată, un gulaş de excepţie, prăjiturele şi cartofi copţi în jar, dar, mai presus de toate, sufletul şi prietenia lor. Vă mulţumesc şi vă stimez. Liviu, eşti o gazdă incredibilă.
Dacă vreodată mergeţi în Borşa şi aveţi nevoie de un prieten, de un tovăraş şi un camarad, întrebaţi de Sorin Apostol. Salvamontist dedicat, ştie tot despre Borşa, despre munte, despre oameni, dar mai ales simte cum să fie prieten. Pentru asta, şi pentru modul în care faci grătare, îţi mulţumesc. ???

Ne-am reîntors la cabană, am făcut un foc bun, o tocăniţă la ceaun (oare a fost bună?) ?, un sos de usturoi care m-a făcut să înţeleg că la următoarea excursie, statul meu în bucătărie se va termina în 15 minute. Prietenii ştiu de ce ?
Despre cheful de seara nu vreau să spun foarte multe să nu intre în trepidatii cei care nu au fost prezenţi. Unii organizează tare bine de acasă excursii de genul acesta, le mulţumim şi lor. Am apreciat mult şi faptul că la cabana noastră păturile au fost foarte largi şi am putut dormi răsfăţat şi întins ca un şef de ceaun ce am fost.
https://youtu.be/MbNBfJHXdMw

Imnul acestei vizite la Borşa a fost piesa de mai sus. O ştiu dintr-o după amiază faină tare, petrecută alături de Florin Chilian, Radu Tolas şi Ciprian Lacatus pe plaja de la Vadu. A ajuns acum să bucure şi să ne distreze. Pe toţi.
Tomi, un alt prieten făcut acum, iubitor de munte şi camarad bun. Am povestit vrute şi nevrute, am mâncat şi am băut un pahar, fiecare din sticla lui, ca să fie totuşi distanţare socială. 
Duminică am avut o dimineaţă mai lungă, o cafea bună şi o sticlă de apă, apoi în maşină şi urcat pe Prislop, la zbor. Dacă nu aţi fost niciodată, încercaţi. Avem în Maramureş, ăn zona Borşa nişte peisaje, locuri şi timpuri de poveste. 

Ca să vă convingeţi, mergeţi la Borşa. Veţi găsi gazde bune, peisaje de poveste, prieteni adevăraţi, mâncare bio şi o pălincă pe gustul tuturor.
Mulţumesc din suflet celor prezenţi. Miss Turism, când vrei, chiar dansezi bine. Magda, bărbaţii din Baia Mare nu spală vase ?. Bogdan, eşti un prieten fain. Ramona, faci o mâncare fabuloasă, ai nişte reţete bune de tot şi zâmbet mereu prezent. 
Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc. M-am îndrăgostit de Borşa. Iremediabil.

Preluare: dancoarda.blogspot.com