Impresii de la Zilele Moiseiului și Hora la Prislop: De la goralii Poloniei la maramureșenii Borșei, Moiseiului și Vișeului de Sus
De la goralii Poloniei la Maramuresenii Borsei, Moiseiului si Viseului de sus. De cate ori am ajuns in Cracovia, oras emblema al Poloniei, pe parcursul a secole de viata, incapand in perioada medievala, apoi preindustrială și azi, în vremea postmodernității, o luam către Tatra înaltă, spre Zakopane, Novizax și celelalte orășele, stațiuni turistice care leagă Polonia turistică de Slovacia turistică, spre emoția unui turist care parcă se întâlnea cu un Maramureș idilic de la el de acasă. Spațiul acesta este al goralilor, care în urmă cu câteva sute de ani, s-au stabilit în zona de munte a tatrei înalte, era o zonă pustie la acea vreme, erau păstori ai curburii Carpaților noștri, ai Maramureșului și Sătmarului.
Au găsit locuri asemănătoare cu cele de la ei de acasă, au populat și azi, trăiesc într-o Polonie a lor, în care au păstrat, însă, tradițiile Carpaților de la strămoșii lor. Sunt și cuvinte ale vechilor păstori, cuvinte ce țin de oierit, de specificul acestei activități străvechi în limbajul pe care-l folosesc și astăzi. De asemenea, au învățat să trăiască în case de lemn, să practice cultura lemnului, să mănânce sănatos, să dănțuiască așa cum numai în Carpați se făcea. E o Polonie a turismului de performanță, căutată de peste europeni, așa se întâmplă de la Zakopane în toate orășelele ce au crescut la umbra Tatrei înalte, la nici 100km de Cracovia. Sentimentul că ești acasă ca maramureșean e dominant, e justificat.
Goralii au fost curajoșii emigranți ai perioadei medievale, care s-au dus cu turmele de oi în Munții Tatra și au construit un Maramureș și un Sătmar acolo, făcându-l la casa lor. Azi, în Maramureșul nostru istoric, se întâmplă un lucru asemănător, sigur, cu întârziere de câteva secole, dar benefic. În Carpați, la umbra Pietrosului Rodnei, au apărut o salvă de stațiuni turistice, în Borșa, Moisei, Vișeu de sus, care au case, gospodării și în timp au construit din lemn, au reconstruit de fapt, cultura lemnului, ce persistă și are mare succes în Polonia. Au apărut pensiuni, tradițiile culinare s-au păstrat, cum era și firesc, practicarea sporturilor de iarnă.
De asemenea, întâlnești în această zonă, o Polonie a Maramureșului, așa cum Maramureșul a definit Polonia. În acest colț de text, putem să spunem că e datoria celor de astăzi să recupereze din punct de vedere turistic, toată această zonă, să o folosească la adevărata ei valoare.
Marian Ilea
