Cronică de carte: Armata de teracotă – crochiuri de Ion Marchiş

O carte cu desemne şi texte alcătuite din cuvinte, care cuvinte au în rostul lor litere vechi, obosite, tensionate, mărturisitoare, dă pe piaţa culturală sculptorul cu mîinile lui de bronz, de lut, de piatră, cu care umblă, pe care le plimbă prin iarbă, printre spini / printre cioburi. Mîinile sculptorului născînd poeme uimitoare despre timp de parcă ai putea să împarţi trecerea lui între trecut, prezent  şi viitor, de parcă timpul ar avea suflet şi sculptorul l-a prins cu mîinile lui de lut, de bronz, de piatră, de parcă tatăl e fiul iar fiul sînt fii ai fiului. E o sarabandă de litere vechi, obosite, tensionate, mărturisitoare în “crochiurile” “Armatei de teracotă” (Editura Cromatica, anul 2021, Baia Mare).

Puţin timp i se cuvine unui om în trecerea anilor, puţin timp pe care Ion Marchiş îl prinde în “Armata-i de teracotă”, ca poet şi ca prozator deopotrivă.

E plină de capcane din vremea lui Seneca şi pînă astăzi, de cînd: se sparge seva în pruni / prin coajă se scurge / o răşină de sticlă / … / Deasupra lunii / Scîrţîie roţile de aur / Ale trenului de noapte. Se sare din poem în prozapoem. Din copilărie în plină bătrîneţe, din neţărmurita dragoste pentru frasinul feciorului de morar din Hărniceşti, pînă la bastonul din frasin uscat cu care a rămas fiul tatălui care la rîndu-i e tatăl fiului.

“Armata de teracotă” o găseşti pe fiecare pagină cu litere plînse ori prelinse în cerneluri care schiţează figuri ale ţăranilor Hărniceştiului. Prozapoemul acesta merită citit şi citat în întregime, e cheia de boltă a omului pus cu luciditate să-şi vadă raţia de timp care i s-a cuvenit.

“Armata de teracotă – crochiuri de Ion Marchiş” e un text cuprinzător, definitiv, al unei felii de timp, de parcă ai putea împărţi timpul în astfel de felii, e un text uimitor şi plin de umanismul mîinilor de început ale unui sculptor.

E greu de scris şi de citit ceva ce, cu blîndeţe, poetul, prozatorul şi “desemnatorul” a oferit zonei lui spre lectură.

Cartea care dă seamă despre o lume CARE A FOST, CARE ESTE şi nu despre TIMP!

Încheiem citind un întreg poem – proză care te îndeamnă la lectură.

 Marian Ilea